Ultima zi de scoala, toata clasa in jurul unui dulce adus de o colega, toata lumea rade si se distreaza.. eu sunt la pc si scriu asta.
Am grija de persoane, le intreb intruna daca se simt ok, raspund da, ok, raspund nu, incerc sa ajut... pe mine cine ma intreaba? nimeni ....
Chiar am un caracter asa de aiurea? Inteleg ca din an in pasti mi se mai scoala sa fac pe prostul dar in rest mi se pare ca ma comport ca oricare alta persoana de varsta mea .. Ce nu merge cu mine ?
Ce vede lumea si eu nu vad, pare asa de evident.
As vrea sa fiu in locul lor. Sa am pe cineva care sa aiba grija de mine cum am eu grija de ei. Sa am pe o persoana intruna la picioarele mele care stiu ca, daca am nevoie de ajutor este acolo si de are nu trebuie sa am grija, ca si asa.. o sa fie langa mine... o sa ma ajute, si o sa imi deie atentie. Dar nici un prost nu ar ramane.. sar simti folosit si ar pleca cat mai departe..
Iar apoi sunt eu .. mai prost decat prosti.. pentru ca raman. indur. ma mulez... si tot nui bine .
Care-i problema cu mine ?
Nu stiu ce este fericirea.
Si totusi uneori ma simt fericit. E o senzatie dulce cand mi se intampla ceva placut. Cand imi cumpar ceva ce vroiam de mult timp. Cand vad o persoana de care am grija si ea se simte bine. Cand vedeam persoana de care sunt indragostit.
Aia e fericire? Care dispare odata cu imaginea persoanei dorite? Care devine singuratate intro fractiune de secunda?
Fericirea sunt ani astia petrecuti fara sa fi facut actiunile corecte sa o fac sa inteleaga cat de mult tin la ea?
Si ea isi traia viata ca o persoana oarecare. Isi vedea de treaba ei.
Eu am fost vreodata treaba ei?
hah "da, am trecut peste ea, reusesc sa nu ma mai gandesc intruna la ea" .. ce minciuna frumoasa.
De ce mint intruna? Sa spun persoanelor ceea ce vor sa auda? Ma ajuta? Le ajuta?..
Am sa ma intorc in singuratatea mea.
Peace out.
